… deschide -ți și tu aripile,
brațele,
inima,
ușa… – mi-a cerut, șoptind
în cuvinte puține și pastelate,
Viața mea
cea cu zâmbet de soare
și cu părul curgându-i pe spate
în ce culoare
vrea ea
Îmbrățișează-mă… -mi-a cerut
Am întrebat -o de ce, c-un ton mirat.
în timp ce nu îmi dădea niciun răspuns,
m-a îmbrățișat
an de an
zi de zi
ceas de ceas
până când am învățat
(pe de rost!)
Rostul Îmbrățișării

Leave a comment