..cereri

… deschide -ți și tu aripile,

brațele,

inima,

ușa… – mi-a cerut, șoptind

în cuvinte puține și pastelate,

Viața mea

cea cu zâmbet de soare

și cu părul curgându-i pe spate

în ce culoare

vrea ea

Îmbrățișează-mă… -mi-a cerut

Am întrebat -o de ce, c-un ton mirat.

în timp ce nu îmi dădea niciun răspuns,

m-a îmbrățișat

an de an

zi de zi

ceas de ceas

până când am învățat

(pe de rost!)

Rostul Îmbrățișării

Leave a comment