yinspirații

am zis să nu arunc restul de vopsea roșie cu care am colorat ouăle de Paște. Am lăsat o să se reverse pe pânză, în voia ei. Roșu intens. Prea intens. Îmi amintea de Răstignire. Și de toate răstignirile prin care m-am lăsat să trec, fără rost. S-a răstignit deja Cineva, pentru mântuirea fiecăruia dintre noi. Câtă aroganță din partea mea, să Î îngân sacrificiul…
Așa că am presărat peste roșu nisip. Nisip gri-auriu, adus de la Marea Neagră. Adus cu trenul, într-o zi senină,de iarnă, de Lună Plină.
Nisipul s-au înroșit și roșul s-a nisipit într-un fel neplăcut ochiului. Atât de neplăcut încât am presărat pe pânză niște șervețele negre, rupte in bucăți. Rupte precum inima celor care cred, ca proștii, că iubirea înseamnă să te faci praf și pulbere ca să întregești o jumătate de cerc cu un bolovan necioplit. Șervețele negre pentru lacrimi străvezii.
Și cum ce se aseamănă se adună, iaca și câteva zdrențe argintii și aurii lipindu -se de pânză precum peticul de sac.
Petice sclipicioase pe un sac obosit de atâtea și -atâtea de dus, luat, de pus, de spus, de nespus, de tradus… prin culori, prin cuvinte…

,,esteCeEste,, – tehnica mixta pe pânză, 80/80,
adya C ❤️