yinspirații

Duminica
Dumnezeu se odihneşte în camera lui,
iar eu, ca să nu fac zgomot prin casă,
îmi încalţ inima cu papuci comozi
şi o las să îmi umble hai-hui…

Duminica
Dumnezeu nu-mi vorbeşte,
de aceea eu, de la răsărit la apus,
din orice lucru pe care îl fac sau îl văd
ţes pentru el o poveste…

Duminica
Dumnezeu nu mă îmbrăţişează,
dar eu îl pot îmbrăţişa prin uşa închisă
ţinând braţele deschise
către fiecare Clipă care contează.

Duminica
Dumnezeu nu se joacă cu mine,
iar eu, când mi se face dor de el,
întredeschid uşor uşa, îî zâmbesc,
apoi îl las să doarmă cât se cuvine.

…chiar dacă Duminica
Dumnezeu nu are timp pentru mine,
eu mă simt ca un copil liber, iubit, protejat,
aşa cum Sunt în Fiecare Zi.

Şi mi-E Bine…
😇

Versuri: Clara T❤️ma
(din volumul ,,La început a fost iubirea. 108 poeme, Ed. Carte Inspirată, 2022)

Photo: 334Photography